
Prin alopecie intelegem scaderea densitatii sau absenta foliculilor pilosi intr-o zona in care, fiziologic… Desi la specia umana parul nu are o functie esentiala, importanta sa din punct de vedere social face ca medicina sa acorde o importanta aparte tulburarilor aparute in cresterea si dezvoltarea firelor de par. Din dermatologie se desprinde tricologia, ramura care studiaza si abordeaza exclusiv fiziologia si patologia firului de par. Alopeciile sunt clasificate din punct de vedere clinic si histopatologic in alopecii necicatriciale si alopecii cicatriciale.

In cazul alopeciilor necicatriciale foliculul pilos ramane intact, existand astfel capacitatea de regenerare a firului de par.
Alopeciile cicatriciale sunt caracterizate de distrugerea foliculului pilos, disparand astfel posibilitatea regenerarii firului de par.
Luand in considerare natura infiltratului inflamator pe biopsia cutanata, se descriu doua tipuri de alopecie cicatriciala:
1. Alopecii cicatriciale primitive, in care foliculul pilos este distrus de un proces inflamator de tip autoimun sau infectios. Dintre acestea, in functie de tipul infiltratului inflamator, fac parte:
- alopecii cicatriciale limfocitare, cum sunt: lupus eritematos cronic cutanat, lichen planopilar, pseudopelada Brocq, alopecia cicatriciala centrala centrifuga, alopecia mucinoasa, keratoza foliculara spinuloasa decalvanta.
- alopeciile cicatriciale neutrofilice, cum sunt: foliculita decalvanta si celulita disecanta;
- alopecii cicatriciale mixte, cum sunt: acneea cheloidiana, acneea necrotica, dermatoza pustuloasa eroziva.
- alopecii cicatriciale nespecifice.
2. Alopeciile cicatriciale secundare, care pot fi post-traumatice, post infectioase, tumorale sau in cadrul unor afectiuni congenitale.
Dupa stabilirea diagnosticului de certitudine al alopeciei cicatriciale, abordarea terapeutica se face in trei pasi:
- Rezolvarea cauzei alopeciei cicatriciale, bineinteles in masura in care acest lucru este posibil.;
- Recuperarea, deasemenea in masura posibilitatilor, a foliculilor de par viabili. Acestia pot fi evidentiati prin tricoscopie, ecografie cutanata sau examen histopatologic.

3. Reducerea zonei alopecice prin excizie si/sau implantarea folosind unitati foliculare recoltate din alte zone neafectate de alopecie.
In cazul alopeciilor cicatriciale inflamatorii, inainte de abordarea prin implant de par propriu, este absolut necesar sa ne asiguram ca infiltratul inflamator a remis .
Bineinteles, si in cadrul alopeciilor de cauza infectioasa, abordarea prin implant propriu se face tot doar dupa remiterea procesului infectios. Recoltarea unitatilor foliculare se poate face prin extragere din lambou cutanat (tehnica STRIP), prin extragerea foliculara directa (tehnica FUE), sau prin extractia foliculara de pe alte zone ale corpului (tehnica BODY FUE).
In cazuri in care pacientul isi doreste sa se tunda scurt se poate implanta chiar mica cicatrice liniara ramasa dupa extragerea strip.

In general, implantarea pe piele cicatriciala are ca rezultat o crestere a 50-70% din unitatile implantate, in comparatie cu implantarea pe piele sanatoasa, in care cresterea este peste 95%.
Intotdeauna cand se considera necesar, in urma aprecierii clinice si evaluarii dermatoscopice si ecografice, se preleveaza o biopsie a zonei ce va fi implantata in vederea aprecierii nu doar a infiltratului inflamator ci si a fibrozei si calitatii vascularizatiei, cu scopul de a evalua prognosticul evolutiei unitatilor foliculare implantate.
Implantul de par propriu, singur sau asociat diverselor metode de reductie a zonei cicatriciale a scalpului sau altor zone ale pielii, ofera rezultate estetice de foarte buna calitate, alaturandu-se cu succes arsenalului terapeutic ce abordeaza alopeciile cicatriciale.