Posibilități terapeutice de recuperare a părului

Părul, ca anexă cutanată, acoperă întreaga suprafață a pielii, cu excepția palmelor și tălpilor.

Deși nu are vreun rol vital important, părul are funcții de termoreglare, de protecție împotriva agresiunilor fizice și intervine în comunicarea socială și sexuală. De aceea, afecțiunile părului au un impact semnificativ atât social cât mai ales, psihologic.

Din acest punct de vedere, tratamentul afectiunilor parului a reprezentat si reprezinta un interes aparte, atat in lumea medicala cat si in saloanele de infrumusetare. Pentru abordarea afectiunilor care evolueaza cu pierderea sau rarirea parului, medicul actioneaza prin stabilirea unui diagnostic clar, prin evaluare clinica si paraclinica, identifica mecanismul etiopatogenic ce a determinat afectarea foliculului pilos, urmareste eventuale asocieri morbide, stabileste prognosticul bolii si tratamentul adecvat. In ultimii ani, rezultatele cercetarilor in domeniul fiziopatologiei parului au imbogatit semnificativ arsenalul terapeutic, de aceea medicului ii revine sarcina de a stabili clar diagnosticul si tratamentul cel mai potrivit. Aplicarea aleatorie a unor tratamente considerate de regenerare a parului, in afara faptului ca pot fi ineficiente, dimpotriva, daca sunt folosite in alopecii in care pot inrautati evolutia bolii, determina inrautatirea si prelungirea afectiunii.

Dermatologia este specialitatea medicala care pregateste medicul in abordarea complexa si corecta a afectiunilor parului, de aceea consider imperativ un consult dermatologic, eventual urmat de alte investigatii, inainte de a initia un tratament de recuperare a parului. In cazul pierderii sau raririi parului, toate zonele pot fi afectate, dar o influenta majora asupra pacientului au zonele de la nivelul scalpului, sprancenelor, genelor si fetei. De aceea, marea majoritate a tratamentelor sunt solicitate si elaborate in acest scop.

In clasificarea generala, alopeciile sunt impartite in alopecii necicatriciale, in care exista posibilitatea remisiei spontane sau sub tratament si alopecii cicatriciale, asociate cu alterarea structurii tegumentului adiacent, care duc la pierdere definitiva a parului din zona afectata. La interfata dintre aceste doua clase mari se afla alopeciile bifazice, care dupa o faza initiala reversibila, trec intr-o faza ireversibila, cu inlocuirea foliculului pilos de tesut fibros.

Dupa stabilirea clara a diagnosticului si a mecanismelor patogenice, se poate alege tratamentul cel mai potrivit bolii respective. Abordarea terapeutica, in conceptia mea, trebuie facuta in urmatorii pasi:

  1. Identificarea carentelor, dezechilibrelor si comorbiditatilor asociate care pot actiona ca factor declansator sau agravant si initierea tratamentului acestora.
  2. Intreruperea mecanismului patogenic al dezvoltarii alopeciei respective.
  3. Stimularea directa sau indirecta a cresterii parului.

Apare ca o concluzie logica, sustinuta de observatiile clinice in cei peste 20 de ani de activitate in clinica mea de tricologie, ca stimularea cresterii parului in lipsa intreruperii lantului etiopatogenic determinant, este sortita esecului, sau, si mai rau, poate determina evolutia bolii.

Stimularea cresterii parului poate fi efectuata prin diverse metode:

1 Metode fizice:

  • Expunerea la radiatie luminoasa.
  • Radiatia ultravioleta de tip A si B a fost observata si utilizata in tratamentul a diverse forme de alopecie. Este de evitat in cazul alopeciilor cicatriciale autoimune, iar expunerea exagerata poate avea efecte de deteriorate a parului si pielii. De aceea trebuie aplicata in clinici de specialitate, cu dozarea precisa a energiei folosite.
  • Expunerea la radiatia rosie laser dioda de intensitate redusa, este, de asemenea, folosita la stimularea cresterii parului. Sunt folosite in clinici aparate adaptate scalapului, panouri LED, casti, sau lampi de uz personal, la domiciliu. Sunt utile in alopeciile necicatriciale si doar asociate cu tratamentul medical al acestora.
  • Masajul si aplicarea de aparate care produc vibratii la nivelul scalpului sunt descrise ca eficiente atat prin imbunatatirea circulatiei la nivelul scalpului cat si, probabil, prin influentarea neurotransmitatorilor locali.
  • Microneedling-ul actioneaza atat prin stimularea vascularizatiei cat si prin influentarea neurotransmitatorilor si a factorilor de crestere tisulara.
  • Ozonoterapia, carboxiterapia sunt amintite ca utile in anumite forme de alopecie necicatriciala.

 

2 Metode chimice:

  • Minoxidilul – desi limitat ca actiune, este o substanta acceptata de FDA in tratamentul caderii parului si prin stimularea directa a ciclului de crestere a parului, se mentine ca unul din tratamentele extrem de utile in procedurile de recuperare a parului.
  • Finasteride, Dutasteride – ca si alte molecule care au efect de blocare a 5 alfa reductazei, sunt utilizate cu succes in tratamentul alopeciei androgenetice la barbat si al alopeciei androgenetice cu patern masculin la femeie.
  • Suplimente alimentare: vitamine, oligoelemente si aminoacizi.
  • Mezoterapie – microinjectari cu aminoacizi – arginina, cisteina, glutamina, glicina, ornitina, grupa vitaminelor B- B3, B5, B6, B8, B9, B12, Zinc .
  • Perfuzii intravenoase sau injectare intramusculara.

3 Metode biologice
Au fost dovediti ca factori de stimulare a fazei anagen, de crestere a parului urmatorii:
• IGF1 ( factorul de crestere al insulinei), al caror proteine de legare scad in faza de stagnare/cadere a parului.
• factorul de crestere hepatocitar (HGF)
• factorul de crestere fibroblastic (FGF)
• factorul de crestere keratinocitar(KGF)
• factorul de crestere al endoteliului vascular (VEGF)
• vitamina C, vitamina D, peptidele inrudite cu parathormonul (PTHrp)
• capsaicina, etc

Aceste mecanisme sunt activate prin administrarea sistemica, sau locala a substantelor care le genereaza.

PRP – plasma imbogatita in trombocite, este un principiu folosit extrem de frecvent in ultimii ani in terapiile de regenerare a parului. Este de retinut ca actioneaza prin intermediul factorilor de crestere si prin aportul nutritiv. In alopeciile inflamatorii si cele cu mecanism autoimun, dimpotriva, poate avea un efect agravant. In afara de acest aspect, o mare problema o pune dispozitivul de separare a sangelui, deoarece daca acesta nu ofera trombocite viabile, dispare posibilitatea activarii factorilor de crestere, iar daca nu separa leucocitele si hematiile, poate declansa reactii inflamatorii sau, si mai rau, reactii autoimune.

Injectarea de celule stem – plecand de la principiul ca celulele stem administrate preiau rolul si inlocuiesc celulele deficitare in tesutul tinta, acest procedeu se foloseste si in metodele regenerative ale parului. Celulele stem injectate pentru regenerarea parului pot fi obtinute prin extragere din tesut adipos, din sange, sau din creasta eliaca. Utilizarea acestei metode in regenerarea parului, este inca discutabila, atat ca indicatie generala, ca mod de utilizare, cat si ca dezvoltare de efecte nedorite.

Tratamente hormonale – in alopeciile androgenetice, datorita implicarii mecanismelor hormonale, sunt folositi hormoni de substitutie, sau, dimpotriva, blocanti ai expresiei altor hormoni (prolactina, testosteron, progesteron, etc). In alopeciile asociate cu deficitul sau supraproductia de hormoni tiroidieni, sau cortisol, deasemenea, substitutia sau blocarea expresiei hormonale pot fi folosite in tratamentele de regenerarea parului. Este de la sine inteles ca aceste metode necesita colaborarea cu un medic endocrinolog.

4 Metode chirurgicale

Implantul de par, se adreseaza alopeciilor ireversibile, unui tesut cu structura normala si vascularizatie pastrata. Implantul de par este total contraindicat alopeciilor care pot fi recuparate prin tratament medical. In alopeciile cicatriciale, sau agenezii, din cauza alterarii vascularizatiei si structurii fibroase, se indica excizia zonei cicatriciale directa sau sustinuta de expander tisular, iar implantarea de par propriu ramane ca a doua alegere sau pentru completarea rezultatului reductiei de scalp. Parul recoltat in vederea implantului, poate fi obtinut de la nivelul scalpului prin extragrea din lambou cutanat ( STRIP) sau prin extragerea foliculara directa ( FUE). Deasemenea, la nevoie, pot fi extrase unitati foliculare prin metoda FUE din alte parti ale corpului (barba, torace, pubis, etc.) in vederea reimplantarii zonei alopecice.

In intentia regenerarii parului, atat metodele medicamentoase cat si cele chirurgicale, necesita un diagnostic corect, o abordare responsabila si o indicatie clara. In lipsa acestora, ca de altfel in orice alta problema de sanatate, rezultatele sunt inconstante, sub asteptari, dar mai ales, poate aparea o agravare a patologiei.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Contact

Ne puteti contacta rapid folosind urmatorul formular. Echipa noastra urmeaza sa va contacteze in cel mai scurt timp.

Not readable? Change text. captcha txt